Una dintre greșelile frecvente pe care le întâlnesc la tendoanele dureroase ține chiar de această alegere: protejăm sau încărcăm? Instinctul ne spune că, dacă ceva doare, ar trebui să îl menajăm. Oprim alergarea, antrenamentele sau activitatea care provoacă simptomele și așteptăm ca durerea să dispară.
Problema apare atunci când revenim la activitatea obișnuită și durerea reapare. Nu neapărat pentru că tendonul „nu s-a vindecat”, ci pentru că reducerea durerii și capacitatea tendonului de a tolera din nou solicitarea sunt două lucruri diferite.
Tendinopatia nu este pur și simplu o inflamație care trebuie lăsată să treacă. Este o problemă complexă, caracterizată în principal prin durere și scăderea funcției, în care pot apărea și modificări ale structurii și proprietăților tendonului.
Unul dintre factorii importanți este relația dintre capacitatea actuală a tendonului și solicitarea la care îl expunem. O creștere bruscă a volumului de alergare, introducerea sprinturilor sau săriturilor, mai multe antrenamente decât de obicei sau revenirea rapidă după o perioadă de pauză pot reprezenta o solicitare mai mare decât cea pentru care tendonul este pregătit în acel moment.
Asta nu înseamnă însă că orice modificare structurală observată la ecografie sau RMN explică automat durerea. Modificări ale tendoanelor pot exista și la persoane fără simptome, iar evoluția clinică nu este întotdeauna direct legată de felul în care arată tendonul la imagistică.
De aceea, în recuperare ne interesează nu doar structura, ci mai ales durerea, funcția și capacitatea tendonului de a tolera încărcarea.
În perioadele în care tendonul este foarte iritabil poate fi necesară reducerea temporară a anumitor activități. Uneori trebuie modificat volumul, intensitatea sau tipul de solicitare pentru ca simptomele să poată fi controlate.
Dar există o diferență importantă între managementul încărcării și eliminarea completă și prelungită a acesteia.
Dacă singura strategie este repausul, putem ajunge într-un cerc foarte cunoscut: doare → facem pauză → durerea scade → revenim la aceeași solicitare → durerea reapare.
În perioada de repaus simptomele s-au liniștit, dar tendonul nu a fost neapărat pregătit pentru cerințele la care ne-am întors.
În multe tendinopatii, exercițiul și încărcarea progresivă reprezintă o parte importantă a recuperării, dar asta nu înseamnă să forțăm și să ignorăm durerea.
Ne interesează ce activități provoacă simptomele, cât de iritabil este tendonul, ce nivel de forță și funcție există în acel moment și, foarte important, cum răspunde la încărcare nu doar în timpul exercițiului, ci și ulterior.
Pornim de la o solicitare pe care persoana o poate tolera și construim progresiv capacitatea necesară activității la care vrea să revină. Pentru un alergător, asta poate însemna în cele din urmă toleranță la alergare și la solicitări rapide și repetitive. Pentru un sportiv care sare, tendonul trebuie să fie pregătit să stocheze și să elibereze energie rapid. Pentru altcineva, cerințele pot fi complet diferite.
Nu există o singură doză potrivită pentru toate tendoanele și pentru toate persoanele.
Pentru că exercițiul este doar instrumentul, dozarea lui este intervenția. Același exercițiu poate fi prea puțin pentru o persoană, potrivit pentru alta și prea mult pentru un tendon foarte iritabil.
De aceea, în recuperare nu urmărim doar dacă un exercițiu poate fi executat, urmărim răspunsul la încărcare, progresul forței și funcției și, treptat, apropiem solicitarea de ceea ce persoana are nevoie să facă în viața de zi cu zi sau în sport.
Scopul final nu este doar ca tendonul să nu mai doară, scopul este să își recapete capacitatea de a tolera ceea ce vrem să îi cerem.
De cele mai multe ori, întrebarea corectă nu este dacă trebuie să alegem una dintre cele două, este , cât putem încărca acum și cum progresăm de aici?
Un tendon dureros nu are întotdeauna nevoie de mai puțină mișcare. Are nevoie de încărcarea potrivită, în doza potrivită și progresată la momentul potrivit.
Dacă ai o durere de tendon care persistă sau care reapare de fiecare dată când revii la alergare, sport sau activitatea obișnuită, nu înseamnă neapărat că trebuie să te oprești din nou.